Aceasta este cea mai comună metodă de clasificare a transformatoarelor-immerse în ulei. Pe baza diferitelor combinații de circulație a uleiului și medii de răcire externe, acestea pot fi împărțite în următoarele patru categorii:
1. Răcire automată-immersă în ulei- (ONAN): se bazează pe răcirea prin convecție naturală a uleiului de transformator, nefiind nevoie de echipamente suplimentare de alimentare. Are o structură simplă, este ușor de întreținut și este potrivit pentru transformatoare-de dimensiuni mici și mijlocii.
2. Răcit cu-aer imersat-ulei (ONAF): adaugă un ventilator la sistemul de auto-răcire, forțând fluxul de aer prin radiator pentru a îmbunătăți performanța de răcire. Potrivit pentru aplicații cu sarcini mari sau condiții de răcire proaste.
3. Circulație forțată a uleiului cu aer-răcit (OFAF): folosește o pompă de ulei pentru a forța circulația uleiului, combinată cu un ventilator pentru răcirea cu aer. Are o eficiență ridicată de răcire și este utilizat în mod obișnuit la transformatoarele mari.
4. Circulație forțată a uleiului cu apă-răcită (OFWF): folosește apă ca mediu de răcire final.
